Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Dolj este un serviciu public descentralizat / deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor, cu personalitate juridica, organizat la nivelul judetului Dolj.
Principalele roluri ale DJCCPCN:
- cooperare institutionala;
- diseminare si comunicare;
- informare si instruire;
- analiza sectoriala aplicata;
Niveluri ale cooperarii institutionale: intrajudetean, intraregional, interjudetean, interregional.
DJCCPCN are urmatoarele atributii:
- reprezinta Ministerul Culturii si Cultelor în judetul Dolj;
- asigura consultanta institutiilor publice de cultura si le monitorizeaza activitatea;
- asigura sprijin de specialitate pentru realizarea de programe si proiecte culturale de catre institutiile publice de cultura;
- colaboreaza cu institutiile muzeale în desfasurarea activitatii de cercetare, evidenta, conservare, restaurare si punere în valoare a patrimoniului cultural;
- initiaza actiuni de revitalizare a traditiilor si obiceiurilor locale;
- avizeaza numirea, ca si eliberarea din functie a directorilor institutiilor publice de cultura din teritoriu;
- sprijina si monitorizeaza activitatea organizatiilor neguvernamentale;
- are atributii în domeniul cultelor religioase;
- are atributii în domeniul protejarii patrimoniului construit, în domeniul conservarii siturilor arheologice si a zonelor urbane si rurale protejate;
- are atributii în domeniul protejarii bunurilor culturale mobile;
- editeaza „LAMURA”, revista europeana de cultura si educatie nationala; 56 pagini, format tabloid, dintre care opt pagini în policromie. http.www. teme-lamura.ro
***
Paralaxe la functionarea si statutul DJCCPCN
“De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?” constituie triada întrebarilor esentiale pentru cel ce-si propune sa nu-si piarda identitatea. Abordarea din perspectiva istorica si înscrierea în context sunt obligatorii. O realitate care se cuvine a fi constientizata este urmatoarea: serviciile descentralizate / deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor NU sunt institutii de cultura, ci institutii ale administratiei publice pentru cultura. Fapt îmbucurator, atât conducerea de pâna în decembrie 2004 a ministerului, cât si cea care a preluat mandatul, din ianuarie 2005, au subliniat cu tarie acest aspect esential, cerând directorilor din teritoriu sa nu se implice decât în evenimente culturale reper, de importanta cu totul deosebita (regionala, transfrontaliera, internationala). Asadar, directiile judetene pentru cultura, culte si patrimoniu cultural national trebuie sa evite tarâmul ispititor al actiunilor multe si marunte, cantonându-se numai la acelea de importanta deosebita.
Ministerul Culturii si Cultelor a fundamentat si promovat cadrul necesar saltului de la orizontul pitic, prabusit în rutina si închistare, orizont cvasi-obturat de inertii birocratice, acela al vetustelor inspectorate pentru cultura, la treapta intermediara de inspectorate pentru cultura si culte, iar, apoi, la cerul larg deschis aerului proaspat, înviorator si revigorant al directiilor judetene pentru cultura, culte si patrimoniu cultural national.
Nu este vorba de o operatie de fardare a unei realitati obosite, ci de mutatii vitale, în deplin acord cu aspiratiile României din zorii mileniului al treilea. Nu-i vorba nici de experimente avangardiste, firesti la început de era noua, ci de realism si constiinta lucida ca altele, cu totul altele, mult mai înalte, sunt exigentele acum.
Ministerul a cooptat, practic, serviciile sale descentralizate în politica de protejare a patrimoniului cultural national. Directiile judetene au atributii atât în ceea ce priveste domeniul patrimoniului, cât si în ceea ce priveste cultura traditionala. Institutii noi si novatoare, directiile judetene aplica în teritoriu politicile si strategiile culturale.
Parteneriatul între diversi “actori culturali” si autoritati, redefinirea rolului culturii în strategiile de dezvoltare durabila, multiplicarea surselor de finantare si atragerea de surse alternative constituie tot atâtea prioritati pentru serviciile descentralizate. Este de domeniul evidentei faptul ca Hotarârea de Guvern nr.78/2005, privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, se afla în profunda consonanta cu dinamicile si realitatile din societatea româneasca actuala, cu noile provocari ale fenomenelor sociale, culturale si artistice din România, din Europa, din lume.
Noile acte normative statueaza ministerului si directiilor judetene sarcini specifice noi, asigura pârghii, cai de atac si instrumente cu care sa poata influenta benefic, substantial fenomenul cultural.
Nefiind mandatat sa vorbesc în numele celor 41 de omologi ai mei din tara, va rog sa-mi îngaduiti a va prezenta câteva repere din experienta proprie, în speranta ca, pornind de la „individual” putem accede la „general”.
În conturarea strategiei sale, Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a judetului Dolj a pornit, asemenea suratelor ei din tara, de la urmatoarele repere fundamentale:
1. – cultura contribuie la întarirea independentei nationale, fiind un atribut esential al identitatii nationale;
2. – cultura trebuie privita ca o investitie în interes national si DE interes national;
3. – ea constituie un element esential al politicii de protectie sociala;
4. – dreptul la cultura, pluralismul cultural si dialogul intercultural sunt valori importante ale unei societati deschise, democratice;
5. – din spiritul Programului de guvernare al Cabinetului Calin Popescu Tariceanu reiese cu claritate ca omul constituie finalitatea dezvoltarii, axul de referinta al tuturor politicilor culturale si democratice;
6. – accesul la cultura este un factor principal de coeziune sociala si un însemn al consolidarii culturale în procesul integrarii europene;
Exigentele integrarii europene impun realizarea unui parteneriat cultural regional, transfrontalier, inclusiv prin încheierea de acorduri de colaborare cu organizatii neguvernamentale ale comunitatilor românesti ce traiesc pe teritoriul statelor vecine. În acest sens, revista europeana de cultura si educatie nationala LAMURA, editata de Directia pentru Cultura Dolj, a rezervat si rezerva sistematic, în fiecare editie, spatii generoase reflectarii vietii comunitatilor românesti, în special ale celor din Timocul bulgaresc si Timocul sârbesc, unde se distribuie gratuit câteva sute de exemplare din revista noastra.
În aceasta primavara, cu prilejul desfasurarii, pe malul stâng al Dunarii, în comuna Basarabi, a celei de-a treia editii a proiectului cultural itinerat în trei tari „Dunarea – punte spirituala”, în parteneriat cu comunitatile românesti din Bulgaria si Serbia, am realizat primul pas spre deschiderea, în octombrie a.c., la Vidin, a primei biblioteci publice LAMURA. Am donat pâna acum: peste 400 de carti în limba româna (dintre care mai mult de jumatate sunt manuale, culegeri de exercitii, caiete speciale); 138 de reviste, 70 de CD-uri, casete video si audio cu filme artistice, muzica din filme, muzica populara, folk si colinde românesti.
Revenind la functiile specifice directiilor pentru cultura, se impune sa reliefam ca, în conformitate cu H.G. nr.78/2005, ele vizeaza, cu prioritate, monitorizarea întregii vieti cultural-artistice; avizarea numirilor sau eliberarilor conducatorilor institutiilor publice cultural-artistice de importanta locala si judeteana; avizarea reorganizarii sau desfiintarii institutiilor publice de cultura si a asezamintelor culturale din teritoriu; eliberarea avizelor privind patrimoniul cultural mobil si construit; controlarea respectarii îndeplinirii obligatiilor de plata a contributiilor la Fondul cultural national în conditiile si la termenele stabilite prin lege.
Se cuvine sa remarcam termenii folositi în H.G. nr.78/2005, pentru ca acesti termeni indica si o anume libertate de actiune: avizeaza, sprijina si monitorizeaza, controleaza.
Experienta acumulata, starea multor asezaminte culturale din teritoriu si dorinta de a îmbunatati colaborarea cu autoritatile administratiei publice locale ne-au îndemnat sa acordam o atentie aparte modului în care trebuie dezvoltata o relatie eficienta cu o serie de reprezentanti ai primariilor si ai consiliilor locale.
“Vorba dulce mult aduce” constituie deviza noastra de zi cu zi, în contextul în care am resimtit nevoia acuta de sporire a autoritatii directiei pentru cultura în teritoriu, dar nu din pozitia unei institutii care are în subordine asezamintele culturale, reteaua teatrelor, muzeelor etc., ci, din contra, din postura descentralizarii si autonomiei acestora. Parteneriatul trainic, fructuoasa colaborare si conjugare a eforturilor nu sunt posibile decât prin cultivarea atenta, rafinata a artei dialogului – care constituie esenta democratiei.
Am actionat si actionam consecvent pentru extirparea mentalitatii - multora dintre directorii asezamintelor culturale - de functionari prafuiti, cu cotiere, carora totul se cuvine sa le “pice din cer” (de la bugetul de stat). Prin dialoguri colegiale, deloc autoritare, i-am convins de o realitate: pentru cultura, nicaieri în lume statul nu a asigurat niciodata si nu va asigura decât în mica masura fondurile financiare necesare, singura solutie viabila constituind-o propriile actiuni, perseverente si energice, de atragere a surselor extrabugetare (donatii, sponsorizari).
Consilierii si in spectorii nostri comunica mai prompt si eficient cu partenerii din institutiile doljene, promoveaza încrederea si mentalitatea proaspata, tonica în surmontarea dificultatilor specifice tranzitiei, sunt veritabili piloni în armonizarea si organizarea evenimentelor culturale reper, contribuie efectiv si decisiv la relansarea vietii spirituale, se implica la modul profesionist, deloc ostentativ, în rezolvarea unei largi palete de probleme privind patrimoniul cultural national, educatia permanenta, cultura scrisa si lectura publica, perpetuarea traditiilor si pastrarea identitatii culturale.
Mentinerea unei strânse legaturi cu Ministerul Culturii si Cultelor, conlucrarea inspirata cu autoritatile administratiei judetene si locale, concomitent cu consecventa activitate de îndrumare si control, în plan managerial, exercitata de Institutia Prefectului, constituie câteva din cheile esentiale ale dinamicii încurajatoare din domeniul culturii, cultelor si patrimoniului cultural national.
În colaborare cu Centrul Judetean pentru Conservarea si Valorificarea Culturii Traditionale Dolj si cu fiecare consiliu local am inventariat asezamintele culturale si bibliotecile publice din Dolj, controlând dotarile si eficienta utilizarii acestora. Conform prevederilor legale, au fost scoase la concurs posturile de directori de camine culturale, actiunea finalizându-se deja în circa 40% dintre comunele doljene.
Deosebit de semnificativa este realitatea ca aproape un sfert din caminele culturale au fost renovate si igienizate. Oferim doar câteva exemple: comunele Celaru (care are patru camine culturale!), Unirea si Cioroiasi, carora li se alatura Casa de Cultura “Amza Pellea” din Bailesti. În comuna natala a scriitorului Marin Sorescu, Bulzesti, constructia noului camin cultural, începuta în anul 2002 si realizata în proportie de 80%, stagneaza de un an, deoarece inimosul profesor Nicolae Draguleasa nu a fost reales primar.
DJCCPCN Dolj a solicitat administratiei locale reintegrarea în circuitul cultural a spatiilor cu destinatie culturala initiala (dar folosite de multi ani pentru alt tip de activitati) si asigurarea conditiilor pentru amenajarea spatiilor cu posibila destinatie culturala. În comuna Breasta a aparut, astfel, atât de necesarul camin cultural, iar Muzeul satesc „Vetre stramosesti” din Celaru a fost reamplasat într-un spatiu generos, la etajul Gradinitei de copii din satul Marotinu de Sus.
Un element important al Strategiei de activitate a Directiei pentru Cultura, l-a constituit amplasarea a zeci de placi memoriale din marmura, inclusiv în localitati rurale, precum Goicea, Corlate, Plopsor. Întreaga actiune se desfasoara în colaborare cu Fundatia “Scrisul Românesc” si Fundatia “SATUL ROMÂNESC – MILENIUL III”, fiind integral finantata de B.C.R. Craiova.
Necontenit avem în vedere: dezvoltarea si diversificarea ofertei culturale, fluidizarea circuitului informational, co-organizarea de programe si proiecte culturale. În pregatire: editarea periodica a unui buletin informativ, al carui grup-tinta îl constituie chiar directorii caminelor culturale.
Totodata, aidoma Ministerului, depunem eforturi staruitoare, zi de zi, pentru a face saltul de la teorie la practica, de la intentie si plan “abstract” (“A gândi abstract este o caracteristica a omului incult” – Hegel) la actiune concreta, abordând realitatea vietii spirituale în multitudinea aspectelor sale, implicându-ne în relatiile specifice, în procesualitatea acestora.
Plastic exprimându-ne, se cuvine sa fim mereu în miscare, în priza, în viteza – sa fim si pilon, si contrafort, sa ne metamorfozam din stâlp de pridvor, în coloana a cerului, sublimata în Coloana Infinirii. Sa fim permanent încrezatori în izbânda proiectelor noastre. Sa fim optimisti. Sa avem mentalitate de învingatori!
Dispunem, în acest sens, de un tezaur nepretuit, de patrimoniul cel mai de pret: OAMENII. Oameni competenti, daruiti trup si suflet, Profesionisti – pe absolut toate palierele nobilei noastre meniri si activitati.
Norocul nostru ca nu suntem pesimisti. Nu suntem pesimisti întrucât avem un trecut. Stim de unde venim. Stim cine suntem. Nici o clipa nu avem voie sa uitam a ne întreba: “Încotro mergem? Cum? Cu cine?”
Nu-i rau sa meditam asupra unei realitati “stenografiate” de poetul Archibald Mac Leish:
“Ce lucru straniu e sa fii american!
N-ai casa batrâneasca, unde-ncaperile
au mireasma de laur si cimbru, unde soarele
revine an de an la aceeasi usa, unde putineiul
se-aude cu-acelasi zgomot în racoarea bucatariei,
de la mama la nora, unde locul pe care te-asezi
e-nsemnat în amurg de piatra roasa a fântânii.
Nimic din toate acestea. Nici ochi ce seamana, nici cranii, nici mâini
modelate din tata în fiu dupa acelasi tipar.
America nu e nici nume de loc, nici nume de familie.”
România este nume de loc. România este nume de familie. Acesta-i, sigur, norocul nostru cel mare. Cu miros de gutuie, cu case batrânesti, iar din putinei… bem lapte si ne pare ca bem lapte amestecat cu soare…
Închei citând o “dodie” din aforismele lui Brâncusi: “Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui în starea de a le face.”
Telegrafica noastra prezentare demonstreaza, speram, ca noi, în Dolj, ne-am pus deja în starea de a face, inspirat, stapâni pe noi însine si temeinic, exact ceea ce trebuie, cum trebuie. Revista “Lamura” e doar unul dintre argumente.
Permanent vom fi calauziti de tâlcurile descifrate de înteleptul Valeriu Anania, în “Cerurile Oltului”: “Din tot locul scapara o scânteie, care poate deveni lumina. Important e sa existe amnarul.”
Cu binecuvântarea Prea bunului Dumnezeu, amnarul suntem fiecare dintre noi si toti, împreuna. Acesta-i cuvântul magic: ÎMPREUNA.
Restul înseamna fapte, fapte, fapte. Nu vorbe.
DIRECTOR EXECUTIV,
DAN LUPESCU